5 INTERPRETĂRI ALE DESENULUI – TESTUL FIGURII UMANE
În desen, copiii se proiectează pe ei înșiși.
Prin liniile pe care le trasează, aceștia pot surprinde o emoție, o etapă din viață, un episod în care se simt blocați, o bucurie extremă sau un gând ce nu le dă pace. Din acest motiv, desenul devine o sursă importantă din care putem culege informații cu privire la ceea ce simte, gândește sau crede cel care desenează, despre nivelul de evoluție și maturitate al acestuia.
Desenul figurii umane poate fi analizat pornind de la elemente ce țin de: dispunerea desenului pe suprafața suportului de lucru și dimensiunile acestuia, proporțiile părților corpului, linia grafică, utilizarea culorilor, alte elemente specifice figurii umane.
Dispunerea desenului pe foaie și dimensiunile acestuia:
Pentru a putea interpreta corect, plasarea figurii pe foaie trebuie să se repete de la un desen la altul și să nu fie o alegere întâmplătoare. Fiecare parte a foii are o semnificație clar definită și corespunde unei caracteristici a celui care desenează, arătând tendințe și moduri de raportare: la trecut (chenarele din stânga), prezent (chenarele centrale) și viitor (chenarele din dreapta). De exemplu, un desen plasat în dreapta foii indică dorința copilului de a se proiecta în viitor, de a se desprinde de realitate, de a-și face planuri și a încerca lucruri noi, de a visa și a se lăsa purtat de idealuri. Este desenul copilului care are încredere în sine, este independent, nu se simte legat de trecut și nu manifestă un atașament exagerat față de mamă. Este mai degrabă legat de figura paternă, este controlat și asumat.
Dimensiunea completă a figurii umane este în strânsă legătură cu percepția copilului despre sine, despre corpul său și despre poziția lui în mediul de viață. Un desen de dimensiuni mici este semn al timidității, al tendinței de subestimare, al neîncrederii; în vreme ce un desen care ocupă mai mult de jumătate din înălțimea foii indică exuberanță, încredere sporită în forțele proprii, deschidere și expansiune. Un desen echilibrat este cel care măsoară între 8 – 18 cm, calculând de la picioare până la cap (inclusiv părul, pălăria sau alte accesorii așezate pe cap).
Proporțiile părților corpului:
Exersând desenul, copiii capătă siguranță și învață să respecte proporțiile. Totuși, unele disproporții sunt extrem de relevante în interpretarea desenului: capul foarte mare semnalează o dorință profundă de a se face remarcat, de a comunica și interacționa, de a se pune în valoare. Ochii exagerat conturați exprimă tendința de dominare asupra celorlalți, curiozitate și maturitate. Brațele scurte transmit teama de confruntare cu ceilalți, nesiguranță, închidere în sine.
Linia grafică: reiese din forța cu care copilul apasă pe creion în timpul desenului. Liniile sigure, bine conturate demonstrează hotărâre, entuziasm, impulsivitate, în timp ce liniile superficiale transmit sensibilitate față de stimuli, neîncredere, moderație.
Utilizarea culorilor:
Colorarea figurii umane denotă maturitate și permite interpretarea mai exactă a aspectelor ce țin de latura socială și emoțională. Pentru a descoperi semnificația culorilor în desen, vezi https://www.educlas.ro/educatie/culori-si-comportamente/
Elemente specifice ale figurii umane:
Capul este elementul percepției de sine, gâtul este legătura dintre rațiune (cap) și instinct (corp), trunchiul reprezintă latura instinctivă și materială, iar picioarele sunt simbolul siguranței și stabilității. Prin modul în care acestea sunt creionate, copiii aduc la lumină aspecte ale caraterului și temperamentului, în diferite etape ale evoluției și formării lor.
Descifrând desenele copiilor, putem pătrunde în universul lor interior, putem intui trăsături și comportamente, sentimente sau dorințe neexprimate și ne putem raporta adecvat la acestea.