DESPRE EDUCAȚIE ȘI ZIUA EI

Nu știu dacă e cazul să transmitem urări, să defilăm de bucurie sau să rostim cuvinte mari. Nu e momentul festivităților și al evenimentelor pompoase, dedicate Zilei Mondiale a Educației și a cadrelor didactice. Au apărut tot felul de mesaje  de mulțumire sau încurajare, de felicitare și apreciere trimise de la tribune oficiale, aflate mult prea departe de viața reală a școlii și a celor care pulsează în ea. Fiecare a părut extrem de preocupat de ceea ce se întâmplă acum în școli și în sălile de clasă, și-a bifat susținerea și a încercat să sublinieze importanța educației și prioritatea acesteia pentru întreaga societate. Unii au simțit nevoia să empatizeze cu profesorii, elevii și părinții și să transmită optimism și preocupare. Alții au nuanțat discursul cu o fărâmă de emoție, încât să pară credibil, au punctat rațional problemele care există și au concluzionat că totul va fi bine. Dar oare e așa? Noi simțim mai mult debusolare și imprevizibil, presiune și încercare, uneori teamă și nesiguranță. Sigur lucrurile se văd diferit de la înălțimi diferite…

Dincolo de speech-uri îndelung gândite și frumos așezate în pagină rămâne realitatea școlii cu toate conotațiile ei,  la care învățăm să ne raportăm din mers și să sperăm să o facem bine. Dacă eșuăm, tragem după noi generații de copii care nu au nicio vină, care s-au trezit pur și simplu prinși într-un labirint de necunoscute, de unde trebuie să răzbească cu instrumente puține și repere nesigure.

De Ziua Mondială a Educației putem doar să ne înclinăm în fața celor care nu se dau bătuți: profesori, părinți și elevi care știu că din punctul în care am ajuns, educația înseamnă doar înainte, indiferent de limite sau obstacole.

În acest context de pandemie, educația se clădește pe imprevizibil, dar și pe atuurile oferite de experiența anului trecut și continuă în orice condiții și oriunde, fără a depinde de o sală de clasă sau de un tipar dinainte conturat. Poate acesta este și motivul pentru care UNESCO a propus pentru acest 5 octombrie tema centrală: Profesorii – inima relansării educației. O inimă care bate doar din pasiune pentru meseria pe care o urmează.

La mulți ani tuturor cadrelor didactice!