EFECTELE DISTANȚĂRII SOCIALE ÎN RÂNDUL COPIILOR

Distanțarea socială este esențială pentru a ține sub control răspândirea noului coronavirus. Pe de altă parte, interacțiunile dintre copii rămân fundamentale pentru dezvoltarea acelor abilități sociale, necesare pe parcursul întregii vieți. Interacțiunea înseamnă modul simplu în care acționăm sau reacționăm în prezența celorlalți, este baza relațiilor umane și calea naturală prin care omul se poate întregi pe sine însuși, raportându-se direct la cei din jurul său. E negociere și cooperare, schimb de idei și acțiuni, care antrenează procese cognitive și emoționale complexe, ce stau la baza evoluției sociale.

Pentru a se dezvolta corespunzător, copiii explorează lumea înconjurătoare, nu în mod individual, ci conectați unii cu ceilalți.  Folosesc toate simțurile, nu doar văzul și auzul, ei ating, se mișcă, participă, întreabă, declanșează trăiri în contactul cu mediul și cu persoanele din jurul lor.  Copiii caută apropierea persoanelor care oferă căldură, securitate, încredere; caută apropierea de cadrul didactic, de prieteni și colegi. Pe măsură ce vor crește, vor avea un control mai bun asupra propriilor nevoi, pe care le vor regla în conformitate cu normele sociale. La vârsta copilăriei însă, instinctul este mai puternic decât conveniența și regula. Va fi greu să găsim cea mai potrivită modalitate de a lua în considerare distanțarea, astfel încât efectele negative asupra dezvoltării emoționale să fie minime.

Distanțarea socială, prin limitarea contactelor umane firești, încetinește ritmul natural de dezvoltare socio-emoțională; socializarea realizându-se astfel fracturat, fără apropiere sau contact fizic, fără joc comun și imitație, fără șansa de a stabili propriile limite și măsuri de acțiune.

Care ar fi primul lucru pe care copiii ar trebui să-l afle de la noi, în care să creadă și pe care să-l urmeze?
În calitate de părinți sau profesori este important să transmitem un mesaj clar, prin care să-i facem să conștientizeze că nu e ceva în neregulă cu ei, e ceva în neregulă cu lumea înconjurătoare. În acest context, rolul nostru nu este acela de a nivela  drumul pentru copii, ci de a-i pregăti să parcurgă cât mai corect și mai sigur drumul care se întinde în fața lor, prin păstrarea unui echilibru între regulă, nevoie și realitatea pe care o traversăm.

Fără îndoială, perioada următoare va fi un test al relațiilor umane, în care suntem puși să găsim soluții unei situații cu care nimeni nu s-a mai confruntat. Testul are o mulțime de întrebari, iar răspunsurile sunt incerte: Cum să reacționezi când copiii îți sar în brațe, bucuroși să te revadă? Cum îi feliciți și îi încurajezi de la distanță, fără a le  strânge mâna și a le susține privirea? Cum gestionezi tendința naturală a copilului de a fi alături de ceilalți, de a-și manifesta reușita în echipă, de a relaționa liber, așa cum a fost obișnuit?