SUPER CĂRȚI DE (RE)CITIT VARA ACEASTA

Nu de puține ori, căutăm recenzii despre diferite cărți, întrebăm în dreapta și-n stânga cine ce a mai citit pentru a putea alege ceva care să ni se potrivească, să ne bucure și să ne facă ziua mai frumoasă. Dacă sunteți în pană de idei, voi trece în revistă două cărți superbe, pe care le-am (re)citit vara aceasta și care nu ar trebui ratate sau uitate pe rafturi.

Sunt cărți din categorii diferite, ușoare, de vară, care au puterea să ne poarte în alte dimensiuni și timpuri, dar fără să fim nevoiți să gândim prea mult, să analizăm, să pritocim fiecare idee în parte pentru a ne asigura că am înțeles adevăratul sens și filon epic:) De fiecare dată am considerat de exemplu, că vara nu se potrivește deloc cu opera lui Dostoievski, atât de obiectiv și sumbru, de minuțios în disecarea psihicului și comportamentului uman. Cărțile lui sunt perfecte pentru serile reci de iarnă, se asezonează fără dar și poate cu un ceai cald, un fotoliu confortabil și o pătură moale.

Într-o ordine pur aleatorie, acestea sunt recomandările mele:

Păcatul originar – o autobiografie a lui Anthony Quinn care ne arată fața nevazută din spatele scenei, nefericirea țesută în umbra rolurilor de mare succes, viața cu bune și rele a omului și a actorului. Cea mai remarcabilă replică a lui Anthony Quinn este că actorii buni, serioși, caută un rol care să le permită să țină o oglindă în fața tuturor viselor lor nerostite, a tuturor dorințelor și singurătăților, un rol care să le confere un loc permanent pe zidul adevărului absolut. Actorul vrea să ofere lumii momentul suprem – asta e ceea ce-și dorește actorul: să dăruiască. Întreaga carte este o confesiune extrem de sinceră și emoționantă, care ne cufundă printre rânduri și nu ne dă voie să lăsăm cartea din mână.

Jar – un roman absolut genial al lui L. Rebreanu, mai puțin cunoscut, dar pe care îl citești pe nerăsuflate. De departe, Liviu Rebreanu e autorul român preferat, care poate concura oricând cu Stendhal prin modul sublim în care conturează cadrul uman al vieții, prin naturalețea prezentării, prin ușurința cu care te face să pătrunzi în lumea cuvintelor lui. Așa cum spune el, pentru toată lumea în genere, dragostea este un jar trecător, un pojar, o maladie din copilărie, care trece fără a lăsa urme prea vizibile. La eroina cărții, maladia aceasta este însă primordială, mortală.  Nu știu dacă romanul a fost reeditat, eu am o variantă destul de veche, care m-a impresionat în adolescență și pe care am recitit-o cu aceeași plăcere și acum, după douăzeci de ani:).

N-ar trebui ratate nici: Jane Eyre (Charlotte Bronte), Vraciul. Profesorul Wilczur (Tadeusz Dolega Mostowicz), Misterele Parisului (Eugene Sue)… sunt sigură că lista poate continua la nesfârșit!

Acesta e farmecul cărților: te îndrumă să călătorești, fără a fi nevoit să te miști. O vară frumoasă, printre rânduri!