HARTA MENTALĂ – INSTRUMENT DINAMIC DE PREDARE-ÎNVĂȚARE
Când intră în sala de clasă, profesorul are de ales între a difuza pur și simplu un conținut sau a oferi elevilor oportunități de învățare atractive, care să declanșeze stări, să construiască experiențe și să formeze stiluri de acțiune. Fără dar și poate, un profesor dedicat își propune întotdeauna să transforme cunoștințele predate în elemente structurate și conectate, cu care elevul să poată opera indiferent de context și pe care ulterior să le poată arhiva în structuri informaționale complexe și solide. Acesta este motivul pentru care apelează la suite de fapte, argumente, demonstrații care să ghideze explorarea și descoperirea, imaginația și gândirea celui care se află în bancă.
Un instrument utilizat din ce în ce mai frecvent și cu un impact important în organizarea și clarificarea informațiilor este harta mentală. Aceasta funcționează ca o tehnică dinamică de predare-învățare, care îi sprijină pe elevi în realizarea conexiunilor dintre informații, generarea de noi și noi idei și aprofundarea acestora pe zone diferite.
CUM POATE FI FOLOSITĂ HARTA MENTALĂ?
- În centrul hărții se plasează ideea / tema specifică supusă învățării.
- Conceptul de bază se dezvoltă treptat, fiind asociat cu simboluri, cuvinte, numere și culori. Elevii pot adăuga propriile însemnări sau exemple care derivă din ideea centrală, construind astfel o rețea de înțelesuri și concepte. Acestea sunt conectate prin săgeți, menite să indice tipul de relații care există între informații.
- Pentru reprezentare se folosesc forme de ciorchine sau pânza de păianjen, dar și căsuțe sau cercuri ierarhizate în funcție de complexitate.
- Harta mentală poate fi folosită în etape diferite de vârstă, la orice disciplină și în orice moment al lecției. Utilizată la începutul unei etape de predare, are rolul de a stabili nivelul cunoștințelor deținute de elevi, pregătirea acestora sau familiarizarea cu un anumit subiect. De asemenea, se dovedește extrem de utilă în etapa de asigurare a retenției și transferului, când elevii o completează cu noi informații, cu idei proprii și exemple. În acest moment se pot face comparații între harta inițială și cea finală, punctând elementele ancoră și legăturile dintre informații.
- Această strategie didactică poate fi aplicată la fel de bine pe echipe sau în grupuri mici, pentru a găsi clarificări la anumite situații sau probleme, dar și cu întreaga clasă, atunci când ne dorim să punem cap la cap relațiile dintre conținuturi și să creăm o imagine de ansamblu asupra subiectului discutat.
Valoarea pedagogică a hărții mentale derivă în faptul că oferă posibilitatea structurării și sedimentării cunoștințelor pe care le deține elevul, construirea propriului sistem informațional prin valorificarea celor învățate anterior, dar și a experienței proprii.
- sprijină elevii în dobândirea noilor concepte
- promovează creativitatea prin generarea de idei noi
- susține memorarea logică
- stimulează obținerea de date și sensuri despre subiecte complexe
- determină implicarea și contribuția elevilor în prioritizarea informațiilor și stabilirea conexiunilor dintre acestea
Acest model dinamic vine în sprijinul ideii că elevii și profesorii fac din ce în ce mai des schimb de roluri, fiecare fiind pus în situația de a renunța la aspectele învechite, tradiționale prin care informațiile se trimit liniar și unidirecțional și de a adopta un mod diferit de raportare la conținutul cu care intră în contact. Astfel, profesorul nu mai reprezintă doar o sursă de informații, iar elevul pierde statutul de receptor necondiționat.
