FRICILE COPIILOR – UN DEPOZIT DE GRIJI, DAR ȘI DE SOLUȚII

 

Aproape 50 % dintre copiii cu vârsta cuprinsă între 6 – 12 ani au diferite tipuri de temeri sau frici: unele au surse reale, altele sunt doar percepții deformate ale realității, dar care îi sensibilizează pe copii și îi introduc într-o zonă de nesiguranță. Pe întreaga perioadă a creșterii, copiii experimentează un amalgam de emoții și stări, de manifestări și sentimente declanșate de frică. În acest context, rolul părinților este de a recunoaște situația, de a discuta cu copilul, de a oferi încurajări și stimulări și de a găsi acele căi care să dezvolte încrederea, independența, controlul.

Când frica apare, instinctul părinților este acela de a nega situația sau factorul care declanșează teama: Nu e nimic sub pat! N-ai de ce să te temi! Este important să-i validăm temerea și să știe că nu e singur în această situație: Știu că ți-e teamă. Și mie mi-a fost cândva!

Nu-l asigura că mama și tata vor fi mereu acolo să-l ajute! Acest lucru poate fi reconfortant, dar nu e real. Copilul nu va fi în permanență în preajma părinților gata să-l liniștească și să-i dea asigurări că totul este în regulă.  Pe parcursul vieții va trebui să găsească în sine puterea de a se controla și de a manageria situațiile dificile. Asta nu înseamnă că îi retragi suportul, ci că îl pregătești pe termen lung să observe, să analizeze și să se raporteze adecvat la situații.

În loc să ignori sau să negi o situație care îi provoacă teamă, ajută-l să vorbească despre frica lui! Uneori nici nu-și găsește cuvintele prin care să explice ce simte. Tratează-l cu seriozitate, cu răbdare și nu te amuza de temerile lui, chiar dacă par neîntemeiate.

Ajută-l să-și clarifice gândurile și obișnuiște-l să vadă de fiecare dată latura frumoasă a vieții! Chiar și în întuneric se întâmplă lucruri minunate: poți vedea stelele și luna, te poți bucura de artificii, poți auzi cele mai frumoase triluri de păsări, poți descoperi licuricii, etc.

Nu-l constrânge să se comporte ca un curajos! Este o presiune în plus pe umerii unui copil care are nevoie de timp să înțeleagă ce se întâmplă cu el, să se confrunte cu situația și să-și depășească frica.

Încurajează-l să facă o listă cu toate temerile lui! După ce o finalizează, spune-i să o arunce la coș! Se va simți mai liniștit, căci pe lângă foaia de hârtie, el înlătură și o parte din neliniștea care-l însoțește.

Fricile pe care nu le depășim devin în timp limitele noastre. Tocmai de aceea, trebuie să oferim copiilor dragoste, înțelegere, sprijin pentru a diminua temerile specifice vârstei.