COPILUL BUFON

Aproape în fiecare clasă există un copil – bufon, care se amuză din orice și încearcă să-i stârnească pe cei din jur, care face glume nepotrivite și are un comportament deranjant, în special în timpul lecțiilor. Exuberant în aparență, acest tip de copil este în fond nefericit, în căutare de prieteni și de înțelegere. Există cel puțin 4 tipuri de manifestări ale copilului bufon:

  • Cel care caută atenție. Pur și simplu își dorește să fie văzut și remarcat de către colegi, prieteni, profesori. Face lucruri amuzante pentru a obține recunoașterea și a se evidenția în mulțime. Nu este nimic greșit în încercarea de a se diferenția, dar aceasta nu trebuie să se resimtă ca o distragere de la lucrurile importante ce se întâmplă în clasă.
  • Cel care sfidează. Niciun copil nu se naște năzdrăvan, ci devine astfel atunci când dorește să transmită un mesaj. Și, în acest caz, mesajul este legat de neîncredere în sine, de lipsa sentimentului de securitate, de teamă. Prin glume la adresa celorlalți, acest tip de copil încearcă astfel să se impună, uneori chiar agresiv, pentru a câștiga respectul celor din jur.
  • Cel care evită. Copilul își modifică comportamentul pentru a distrage atenția cadrului didactic, astfel încât să se eschiveze de la ceea ce are de rezolvat în timpul orei. Pentru a-l sprijini, trebuie să încercăm să ne dăm seama ce simte el față de materia predată, față de conținut sau activitate. Copilul din această categorie poate fi stresat, anxios, intimidat sau copleșit de ceea ce se întâmplă în sala de clasă.
  • Cel care este un comediant în devenire. Are un talent înnăscut în a depista latura haioasă a fiecărei situații și a se raporta ca atare. Se consideră că aceasta capacitate de a vedea latura amuzantă a vieții și  de a conecta ideile cu umorul este de fapt o formă avansată de gândire. Comediantul în devenire are nevoie de audiență; nu trebuie să-l oprim din drumul său, ci să-i alocăm timp și spațiu în care să se exprime, să-i amuze pe ceilalți, să se pună în scenă.

Idei utile pentru a sprijini schimbarea comportamentului:

  • Ignorarea nu dă roade. Oferă-i feedback și atenție, dar în condițiile tale! Pentru a se schimba, copilul bufon are nevoie de interacțiune și comunicare.
  • Nu-l jigni sau ridiculiza! Aceasta ar adânci și mai mult neîncrederea în sine și ar crea o ruptură definitivă în relația profesor – elev.
  • Nu folosi umorul pentru a concura cu el! Ar genera o situație de competiție din care nimeni nu are de câștigat.
  • Controlează-ți reacțiile! Dacă te vei enerva, îi vei valida poziția de putere în fața colegilor, iar aceștia vor fi gata să-l urmeze.

Pentru fiecare profesor este o provocare modul de negociere și raportare la copilul bufon. Fiecare va căuta să înțeleagă care este sursa comportamentului, va discuta în particular cu acesta, va încerca să-i canalizeze energia într-un mod constructiv, să-i stârnească interesul și dorința de participare în cadrul lecției.