EVOLUȚIA CAPACITĂȚII DE ÎNVĂȚARE PE PARCURSUL VIEȚII

Capacitatea de învățare se reconfigurează pe parcursul diferitelor etape de vârstă, considerându-se că perioada de apogeu este între 20-25 ani, după care scade lent cu mai puțin de 1% până la 40 ani. Până la această vârstă, un rol definitor în conturarea capacității de învățare îl au maturizarea biopsihică pe de o parte și activitatea școlară intensă. Întreaga perioadă a școlarității creează terenul favorabil dezvoltării abilităților cognitive, care la rândul lor constituie fundamentul învățării. Aceste abilități cognitive sunt procesele pe care creierul nostru le folosește pentru a prelua, înmagazina, compara, analiza, pentru a lua decizii și a interveni prin măsuri adecvate fiecărei situații în parte.

După 25 ani, alți factori devin prioritari: stilul de muncă intelectuală, motivația, preocuparea pentru studiu, strategiile intelectuale utilizate, tipul de activitate desfășurată. Un stil de muncă intelectuală activ, care implică în mod constant funcțiile psihice, menține ridicată performanța în învățare până la cele mai înaintate vârste. Pe de altă parte, învățarea pasivă și reproductivă duce la o scădere a capacității de adaptare, afectând gândirea, atenția și randamentul intelectual.

Cercetările au demonstrat faptul că gândirea atinge vârful dezvoltării la 20, 23 și 32 ani, memoria la 19, 23 și 30 ani, atenția la 26, 29 și 33 ani. Corelând aceste date se consideră că perioada de vârstă cu cel mai ridicat nivel al dezvoltării celor trei funcții psihice este cuprinsă între 30 – 33 ani.

Extrem de important este faptul că memoria este un proces psihic care se restructurează pe parcursul vieții și nu determină singură capacitatea de a învăța. Ea se configurează în esență sub impulsul sarcinilor și activităților, depinde de particularitățile de vârstă, dar și de gradul de instruire și implicare. Pornind de aici, necesitatea de a veni în fața elevului cu activități care presupun nu doar memorare mecanică și imediată, ci și prelucrarea efectivă a materialului, reorganizarea acestuia, stabilirea de corelații, de posibilități de utilizare, concluzii și argumente cu privire la cele prezentate. Memorarea logică, conștientă, bazată pe înțelegerea sensurilor și informațiilor are o productivitate de 20 ori mai mare decât cea mecanică. Aceasta din urmă uzează prematur latura intelectuală și reduce considerabil potențialul creativ.

Există o diferență între abilitatea de a învăța și capacitatea de învățare. Fiecare dintre noi deținem abilitatea de a învăța (cu acest lucru se ocupă creierul nostru), dar nu toți avem aceeași capacitate de a învăța. Unele lucruri ni se par mai ușor de asimilat, altele par imposibile. Lucruri simple pentru persoană, sunt dificile pentru o alta. Capacitatea de învățare se construiește în timp, fiind rezultatul interacțiunii dintre resursele noastre interne și influențele exterioare; este un ritual al minții noastre de a se angaja în cunoaștere, de a se adapta lumii înconjurătoare și de a aplica informațiile în contexte noi și variate.